Prezentarea sintetică a nutrienţilor

În cazul porumbului asimilarea de nutrienţi se desfăşoară mai ales în timpul creşterii tulpinii (de la stadiul de 4-8 frunze până la apariţia paniculului), deci se recomandă aplicarea îngrăşământului înainte de aceasta – cu excepţia cazului în care se utilizează irigare cu tamburi, pentru că intrarea pe terenuri cu utilajele clasice printre plantele dese şi înalte este foarte grea.

Cantitatea nutrienţilor asimilaţi, respectiv îndepărtaţi prin recoltă şi alte părţi vegetale depinde în mare măsură de soiul porumbului. Asimilarea de nutrienţi este diferită în cazul porumbului boabe şi a porumbului pentru siloz, fapt ce trebuie luat în considerare la realizarea planului de nutriţie. Pot fi diferenţe importante între soiuri şi în privinţa eficacităţii nutriţionale.

Macroelemente

Porumbul asimilează mai mult decât jumătate din necesarul de azot, fosfor şi magneziu, respectiv 80% din necesarul de potasiu înainte de stadiul generativ de creştere.

Azot

Este nevoie de o cantitate foarte mare de azot pentru creşterea conţinutului de substanţă uscată şi a randamentului porumbului. Din punct de vedere cantitativ, este nevoie de peste 200 kg/ha pentru a atinge o recoltă de porumb boabe de 7 t/ha. În comparaţie cu celelalte elemente marea majoritatea a azotului – aproximativ 16 kg/t – este asimilată de boabele de porumb. Atât porumbul însilozat, cât şi porumbul recoltat ca ştiuleţi asimilează azot în cantităţi asemănătoare. Aplicarea în cantităţile necesare şi la momentul potrivit este cea mai eficientă în vederea menţinerii unui aport bun al azotului, mai ales în cazul solurilor afânate. Cantităţile mari de azot aplicate în etapele de dezvoltare ulterioare cauzează culcarea la pământ şi o creştere târzie excesivă.

Fosfor şi potasiu

Fosforul este necesar în etapele timpurii ale dezvoltării plantei – cu toate că doar în cantitate mică – pentru asigurarea creşterii corespunzătoare a rădăcini, şi să favorizeze creşterea vlăstarelor şi frunzelor. Asimilarea de P2O5 a plantelor este cu aproximaţie 85 kg/ha.

Asemenea azotului, porumbul are nevoie de potasiu în cantităţi mari. Asimilarea de potasiu a totalului de plante este de 200 kg/ha. Cea mai mare parte a acestuia este utilizată de frunze şi tulpină. Potasiul este cel mai solicitat în perioada creşterii tulpinii. În această perioadă asimilarea potasiului este mai rapidă în comparaţie cu absorbţia celorlalţi nutrienţi.

Ca urmare a acestui fapt, o cantitate însemnată se găseşte în tulpina porumbului, care poate fi obţinută în timpul însilozării plantei. În timp ce planta are nevoie de o cantitate mai mică de microelemente secundare – pentru 7 t/ha de porumb boabe aproximativ 20-25 kg/ha – aportul de calciu, magneziu şi sulf este important pentru menţinerea randamentului.

Microelemente

Microelementele asimilate în cea mai mare cantitate sunt fierul şi manganul. Aceste două microelemente sunt cele care lipsesc cel mai mult din sol la îndepărtarea plantei sau a resturilor de tulpină şi frunze de pe terenurile agricole. Borul şi zincul – care sunt necesare de asemenea în cantităţi mari – se regăsesc în boabele de porumb. Aplicarea zincului concomitent cu semănatul este o practică din ce în ce mai frecventă, astfel asigurându-se dezvoltarea corespunzătoare a rădăcinii şi vlăstarelor.