Creşterea randamentului la porumb

Obiectivul fiecărui agricultor este un randament ridicat, ceea ce este influenţat de numeroşi factori agronomici. O parte dintre aceştia pot fi reglaţi în funcţie de condiţiile climatice şi cele de sol. După alegerea soiului corespunzător condiţiilor de cultivare se seamănă porumbul. Densitatea efectivelor este determinată în aşa fel încât pe o plantă să crească un ştiulete. Pentru obţinerea unui randament ridicat se va maximiza numărul de boabe pe rând şi se va creşte greutatea ştiuletelui. Agricultorul poate atinge acest obiectiv cu un aport corespunzător de nutrienţi.

Aportul de nutrienţi şi randamentul la porumb

Azotul este important pentru asigurarea randamentului ridicat. Acesta trebuie să fie imediat disponibil, să favorizeze creşterea şi dezvoltarea plantei.

Fosforul este important pentru creşterea rădăcinii şi fecundarea plantei.

Potasiul care este absorbit în cantitate foarte mare de planta în dezvoltare, stimulează creşterea la fel ca şi azotul.

Aportul de potasiu şi azot trebuie să fie echilibrat. Un aport corespunzător de potasiu poate minimiza daunele produse de îngheţ şi poate reduce şansele de culcare la pământ. Potasiul este la fel de important în închiderea stomatelor, astfel în diminuarea pierderii de apă.

Magneziul, sulful şi fierul favorizează fotosinteza şi o creştere corespunzătoare în vederea obţinerii unui randament ridicat. Calciul asigură fortificarea plantei, contribuie la creşterea rădăcinii, a frunzei şi a tulpinii. Borul este necesar pentru creşterea stigmatului şi o producţie bună de boabe la porumb. Zincul este important pentru fotosinteză.

Deficienţa de alte microelemente poate de asemenea să îngreuneze procesul de creştere şi să reducă ulterior productivitatea.

Alte practici în cultivarea plantelor pentru creşterea productivităţii

Menţinerea pH-ului optim al solului favorizează asimilarea nutrienţilor şi intensifică creşterea. Valoarea corespunzătoare a pH-ului se situează între 6 şi 7,2 (măsurat în apă). Porumbul are o limită de toleranţă redusă faţă de solul cu pH mic (<5,0), toxicitatea aluminului reprimă creşterea rădăcinii, iar toxicitatea manganului reprimă întreaga creştere a plantei.
Pentru obţinerea unui randament mai bun se poate utiliza varul în vederea creşterii pH-ului solului, respectiv gips, care îmbunătăţeşte structura solului şi saturaţia cu calciu. Sulful degajat din gips formează un compus cu aluminiul eliberat, reducând astfel toxicitatea plantelor.
O structură corespunzătoare a solului este indispensabilă pentru dezvoltarea şi creşterea rădăcinilor puternice – porumbul este deosebit de sensibil la stabilitatea solului.
Distanţa dintre rânduri, densitatea efectivului şi asolamentul asigură un randament mai bun prin minimizarea răspândirii bolilor, dăunătorilor şi buruienilor.
Erbicidarea este indispensabilă în vederea unui început competitiv, iar protecţia împotriva dăunătorilor şi bolilor minimizează deteriorarea rădăcinii şi a frunzelor. Irigarea porumbului este limitată, însă în perioada apariţiei paniculului aprovizionarea cu apă este deosebit de importantă pentru producţia de boabe.