Aplicarea îngrăşământului chimic se foloseşte la solurile fertile. Această metodă reprezintă o tehnologie cu riscuri reduse pentru cazul în care îngrăşământul chimic este aplicat înainte de semănat sau în stadiile timpurii ale creşterii plantei. Însă după dezvoltarea frunzelor plantei legarea particulelor de îngrăşământ poate duce la arsuri ale frunzelor.
În pofida faptului că astfel de arsuri au efecte nefavorabile asupra randamentului doar foarte rar, datorită faptului că planta se regenerează şi creşte din nou, o cercetare franceză a dovedit totuşi că aplicarea îngrăşămintelor chimice este recomandată înainte de dezvoltarea celei de a şasea frunze. Împrăştierea îngrăşămintelor chimice şi aplicarea cu uree creşte şi mai mult riscul pierderilor de amoniu, mai ales în zonele cu temperatura ridicată.
În lanul de porumb boabe se poate favoriza asimilarea nutrienţilor, cum ar fi azotul, zincul şi fosforul într-un stadiu timpuriu al vieţii plantei, atunci când rădăcinile nu pot să absoarbă în totalitate elementele nutritive prin încorporarea în sol a îngrăşământului chimic la cel mult 5 cm.
Cu utilizarea distribuitoarelor pneumatice de îngrăşăminte, azotatul de amoniu este aplicat la suprafaţa solului, sub frunze, aceasta fiind o metodă eficientă pentru minimizarea riscului de arsuri cauzate de împrăştiere.
Prin încorporarea în sol se poate asigura o concentraţie ridicată de nutrienţi în imediata apropiere a rădăcinii în curs de dezvoltare, unde planta le poate absorbi mai uşor. Se recomandă aplicarea la sol a îngrăşământul chimic cu conţinut de azotat de amoniu (de ex. NPK) pentru a evita arsura frunzelor.
Îngrăşămintele chimice pentru fertilizarea starter sunt utilizate la plantele germinate să susţină întărirea şi creşterea timpurie. Îngrăşămintele starter sunt pe bază de fosfor, iar datorită conţinutului redus de azot accelerează înrădăcinarea şi dezvoltarea timpurie a plantei, contribuind astfel la creşterea randamentului. Efectul starter este declanşat de cele mai multe ori de fosfor, însă o sinergie eficientă poate fi obţinută prin adăugarea azotului cu aceeaşi valoare ca şi cea a fosforului.
În situaţia sistemelor producătoare de porumb cu randament mare se recomandă eventual şi utilizarea unui îngrăşământ pe bază de zinc pentru susţinerea creşterii timpurii.
Procedeul ”pop-up” presupune încorporarea îngrăşământului chimic împreună cu bobul semănat. Denumirea procedeului vine de la faptul că prin aplicarea acestei metode planta creşte şi se înrădăcinează mai rapid. Cea mai eficientă combinaţie s-a dovedit a fi fosforul şi azotul aplicat lângă sămânţă, cu aplicarea în paralel a potasiului.
Îngrăşămintele YaraMila NPK sunt foarte des aplicate prin această metodă pentru susţinerea dezvoltării de la început a plantei. Însă după utilizarea îngrăşământului este nevoie de un tratament cu azot, utilizarea ureei fiind nerecomandată, mai ales la solurile cu pH ridicat pentru că poate avea un efect dăunător asupra seminţelor, împiedicând sau întârziind germinarea.
Metoda alternativă a aplicării îngrăşământului starter este de a amplasa îngrăşământul sub/după sămânţă. Prin această metodă se poate evita deficienţa temporară de nutrienţi la solurile reci şi cu conţinut redus de fosfor.
Modul de amplasare al îngrăşământului se alege în conformitate cu practica locală. Îngrăşământul starter este de obicei amplasat sub şi lângă sămânţă. În Argentina în cazul utilizării unei cantităţi mici de substanţă distanţa de la sămânţă este de 3 x 3 cm. În Statele Unite, Africa de Sud şi în cazul solurilor argiloase din Europa distanţa dintre îngrăşământ şi sămânţă este mai mare, 5 x 5 cm.
Nutrienţii indispensabili pentru dezvoltarea timpurie a plantei trebuie aplicaţi în special înainte de însămânţare. Printre aceşti nutrienţi se numără zincul şi fosforul, care în anumite condiţii nu sunt disponibili în sol (vezi Yara Teprosyn Seed Treatment).
Fertilizarea foliară elimină direct deficienţele de nutrienţi acolo unde condiţiile solului limitează asimilarea nutrienţilor. Utilizarea produselor corespunzător elaborate este indispensabilă în vederea nutriţiei echilibrate a porumbului. Folosirea fertilizantelor foliare este posibilă după dezvoltarea frunzelor vitale, adică după apariţia primelor două frunze, eventual în mixtură cu substanţe erbicide compatibile.
În cazul completării aportului de nutrienţi prin irigaţie îngrăşământul ajunge direct pe plantă. În cazul porumbului această aplicare se face cu ajutorul sistemelor de irigaţie cu cap rotativ.
Cu ajutorul acestei metode nutrienţii vor fi disponibili plantei mai aproape de perioada de încărcare de vârf, obiectiv ce poate fi atins mai greu prin alte metode, deoarece după stadiul de opt frunze al porumbului accesul pe lanul de porumb cu utilaj distribuitor de îngrăşământ sau pulverizator este foarte greu. Cu ajutorul unui sistem de irigaţie cu cap rotativ producătorii pot corela aplicarea azotului şi potasiului cu etapele de dezvoltare ale plantei.