Principii agronomice

Porumbul este cultivat mai ales între paralela nordică 55 şi paralela sudică 45. Porumbul valorifică cel mai bine lumina solară şi dintre plantele cultivate în ţara noastră randamentul raportat pe hectar este cel mai mare la porumb. Temperatura aerului de 21–27˚C din timpul lunilor de vară este cea mai favorabilă pentru plantă.

Solul trebuie să fie suficient de cald pentru ca planta să se întărească, şi dezvoltarea să nu-i fie împiedicată. Pentru germinare este nevoie de o temperatură de minim 10˚C, la o temperatură de 16-18˚C a solului porumbul germinează la o săptămână după însămânţare.

Porumbul nu creşte pe sol umed, deci are nevoie de o drenare corespunzătoare a apei, mai ales în zonele cu climă temperată şi în cazul solurilor mai grase.

După răsărire stadiile de creştere ale plantei sunt identificate după frunzele superioare, vizibile şi care dispun de teacă. Însă după dezvoltarea celei de a şasea frunze, frunzele care se situează mai jos pot muri şi cădea, deci este importantă numărarea în acest stadiu a tecilor de frunze de pe tulpină. În stadiile timpurii de dezvoltare ale plantei creşterea este definită de dimensiunea frunzelor şi a sistemului radicular. O formare timpurie a frunzelor influenţează de asemenea formarea boabelor de porumb.

De aceea este important ca toate elementele nutritive să fie accesibile, în caz contrar randamentul va scădea din cauza unei dezvoltări necorespunzătoare. Din punct de vedere al nutriţiei plantei stadiul formării celei de-a şasea frunze este stadiul critic de dezvoltare.

Asolament şi cultivare

Cu toate că porumbul poate fi arat în mod continuu, asolamentul cu alte cereale poate favoriza creşterea randamentului, reduce riscul îmbolnăvirilor şi apariţiei dăunătorilor, respectiv răspândirea buruienilor. Prin plantarea altor produse – de exemplu a leguminoaselor– cantitatea necesară de îngrăşământ cu conţinut de azot va fi mai mică.

Îngrăşământ de origine animală

Îngrăşământul de origine animală şi nămolul asigură nutrienţi importanţi, şi cresc conţinutul de materii organice al solului.

În cadrul elaborării planului de fertilizare trebuie luate în considerare materiile care se sedimentează în acest fel. Nutrienţii care lipsesc trebuie completaţi, iar experimentele efectuate au dovedit că datorită utilizării îngrăşămintelor de origine animală planta reacţionează altfel la îngrăşămintele chimice.

Semănatul

Porumbul este semănat pe rânduri, la o adâncime de 3-5 cm, distanţa dintre boabe variind în funcţie de utilajele cu care se efectuează semănatul şi de soiul/utilizarea finală a porumbului.

Porumbul boabe se seamănă în generală la o distanţă de 50-210 cm între rânduri. În cazul unei distanţe mai mici între rânduri, planta poate absorbi mai multă umiditate, lumină şi nutrienţi mai rapid, datorită distanţei mai mari dintre plante în interiorul rândului.

La porumbul cultivat pe terenuri mai secetoase densitatea poate atinge chiar 25.000 de plante/hectar, în timp ce în zonele tropicale cu umiditate mai mare densitatea poate fi de 75.000 plante/ha.

În zonele cu climă temperată se seamănă 90.000–110.000 de boabe pe hectar din porumbul pentru siloz, iar cel mai bun porumb este cultivat în zonele cu înălţime mai joasă şi cu mult soare.

Adeseori se seamănă cu 10-15% mai multe boabe decât cantitatea necesară pentru atingerea cantitatea ideală de plante calculând şi pierderile. Proporţia de germinare este în general în jur de 95%, iar 5-10% dintre plantele germinate pot fi distruse de atacuri ale dăunătorilor, boli şi buruieni.

Creştere şi recoltare

Porumbul boabe este recoltat după atingerea unui nivel corespunzător de uscare. După atingerea acestui nivel, planta poate fi lăsată în câmp pentru o recoltare ulterioară.

În anumite situaţii – mai ales în zonele cu climă temperată – boabele de porumb recoltate trebuie uscate înainte de depozitare pentru a atinge un conţinut de umiditate mai mic de 15%, reducând astfel riscul producerii micotoxinelor, ca de exemplu aflatoxina.

Porumbul pentru siloz este recoltat când planta este încă verde şi boabele nu sunt încă la fel de dezvoltate ca la recolta porumbului boabe. Recoltarea trebuie efectuată când conţinutul de substanţă uscată a porumbului atinge 28-35% sau când devine vizibilă linia laptelui, astfel se poate obţine cea mai eficientă însilozare atât din punct de vedere al cantităţii, cât şi al calităţii.

Metoda ”Crimping”

În cadrul metodei ”Crimping” porumbul este lăsat pe câmp în picioare, şi sunt recoltate doar boabele, care înainte de însilozare trec printr-un sistem de cuţite, obţinând o energie mare şi nu mai este nevoie de uscare pentru atingerea uscarii prevăzute pentru depozitare.

Amestec de ştiuleţi cu boabe

Amestecul de ştiuleţi cu boabe (Corn Cob Mix) este o metodă alternativă de recoltare, unde cu ajutorul unui dispozitiv special de tăiere se recoltează porumbul şi o parte a coceanului. Apoi amestecul este măcinat şi însilozat. Astfel porumbul poate fi recoltat mai devreme şi se contribuie şi la nutriţia plantelor.