Prelucrătorii de soiuri de mere, deşi sunt mai toleranţi cu privire la prezentarea fructelor, se străduiesc să obţină fructe de calitate corespunzătoare. Sunt mai interesaţi de maturitate, valoarea nutritivă, culoarea, textura, tipul aromei (fructe de desert sau de mâncare), şi de calitatea fructelor, inclusiv aciditatea, a SST-ul (solide solubile în total), în principal legate de zahăruri.
Calitatea merelor, fie că sunt destinate pieţelor de produse proaspete sau prelucrătorilor, se află în relaţie strânsă cu starea de maturizare. Perioada timpului de recoltare este critic. Producătorii trebuie să se asigure că fructele nu se deteriorează în timpul depozitării şi că se află într-un stadiu de maturizare corespunzător. Fructul necopt este foarte bogat în amidon și redus în aromă. Fructele coapte vor fi mai sensibile la boli la depozitare și la degradare.
La merele sănătoase se dezvoltă cu un risc mai mic petele amare, petele lenticel şi sticlositatea. Astfel reduce veniturile producătorului şi risipeşte sursele materiale. In cazul merelor aflate în stare nesănătoasă poate apare idegradarea interioară, arsura de soare and nverzirea de lucernă (alfalfa greening).
În plus se poate produce un mecanism de apărare mai slab și poate deveni mai puţin tolerant la ciuperci, insecte și stres abiotic, care afectează creșterea și calitatea întregii plante.
Nutrirea plantelor este o condiţie elementară în asigurarea calităţii merelor prin diferiţi nutrienţi.