Principiile agricole ale soiurilor de mere

Rădăciniş

Densitatea optimă de plantare depinde de specie, subiect şi de modul de tăiere. Determinarea rădăcinii va determina mărimea pomului şi absorbția nutrienților. Pot fi distinse patru categorii de bază: soiuri semiputernici, puternici, semipitici şi pitici. Cele mai moderne soiuri sunt cei pitici şi semipitici. Cu toate că în cazul pomilor mai mici producţia anuală pe un pom este mai mică, producţia pe hectar va fi mai mare, producţia maximă se va atinge într-o fază anterioară, aceste soiuri pot fi rărite, stropite şi tratate mai uşor. La alegerea subiecţilor se va ţine cont de proprietățile solului (pH-ul, structura, umiditatea) și de alți factori specifici (rezistenţă la îngheţ, rezistență la dăunători şi boli, etc.). Pomii pitici vor rodi mai devreme începând cu al doilea an de la plantare, totodată pomii semiputernici şi puternici nu vor rodi fructe timp de 4-7 ani.

La soiurile de mere sunt dominante materialele Malling (seria M şi MM). Cele mai frecvente soiuri de mere semipitici sunt MM 106, MM 111 şi M.7. Soiurile cele mai frecvente de pitici sunt M.9 şi M.26; aceste exemplare necesită plantarea în umbrar sau un anumit sprijin. De asemenea sunt susceptibili la necroza de foc, deci nu se poate spune că satisfac toate cerinţele.

Anumite subiecte sunt folosite şi la pere. În Europa gutuia (A, Adams, C) a fost folosită în mod traditional la soiurile pitici şi semipitici. Indiferent de cele prezentate mai sus aceste subiecte sunt rezistente la vânt, la temperatura redusă, şi la problemele de compatibilitate de altoi. Clonele prezentate mai nou de OH x F sunt rezistente la condiţiile de iarnă, şi sunt mai puţin sensibile la necroza de foc. Indiferent de clonul folosit mărimea pomului poate diferi de la cel pitic până la cel puternic.

In afara Europei, plantele Pyrus sunt folosite la perele din Europa și în special la cele din Asia. În Japonia plantele Pyrus pyrifolia sunt considerate subiectele cele mai potrivite, iar în America Pyrus betulaefolia este cea mai comună formă de specie de plante.

Sisteme de plantare de fructe

La soiurile de mere sunt folosite o scală largă de plantări. Toate au scopul de a asigura culturi de plante cât mai înalte, cu recoltă timpurie şi de calitate înaltă. Recoltarea şi tratamentul uşor sunt deasemenea scopuri foate importante. Sistemele moderne sunt aranjate mai dens decât plantațiile din trecut. Astăzi densitatea medie de plantaţie este de 1000 – 6000 pomi / hectar, în timp ce cu 50 ani mai devreme această valoare a fost de 70 -100 pomi /hectar.

Pe solurile şi pe plantaţiile cu randament mai mare, mai fertile producătorii plantează chiar şi 10 000 de pomi pe hectar, cu un randament previzionat de 60 tone/hectar la nivel de an.

Coroana de frunze este manipulată aşa încât să fie asigurate patru forme elementare de coroană: sferică, conică, plată sau în formă de Y, A sau V. Coroanele de frunze de formă sferică sunt folosite mai ales la plantaţiile tradiţionale europene şi din America de Nord, şi au asigurat ca coroana de frunză să crească în formă naturală. Coroanele de frunze conice sunt mult mai răspândite în zilele noastre. Cu limitarea lăţimii vârfului pomului asigură pătrunerea corespunzătoare a luminii. Necesită manipulare minimă de ramuri şi trunchi. Sistemele plate sunt tot mai frecvente la livezile de densitate înaltă, care contribuie la o producţie mai mare, la sporirea randamentului şi la înlesnirea recoltării.

Plantaţiile de forma V sau pătrată care sunt folosite mai ales la Tatura-uri şi la umbrar, asigură deasemenea o pătrundere corespunzătoare de lumină cu aşezarea eficientă a pomilor. Asigură o producţie înaltă la exemplarele mature, şi asigură pentru producător plantarea de diferite soiuri în rânduri în mod foarte eficient.

Manipularea pomilor

Pomii nou plantanţi trebuie răriţi mai des. Rărirea pomilor de fructe este necesar în întreaga perioadă de producţie, cu acesta asigurând proporţia corespunzătoare de frunză-floare / fruct şi mişcarea optima şi pătrunderea corespunzătoare de lumină în jurul pomilor, cu acesta intensificând calitatea şi mărimea fructelor. Rărirea va ajuta şi la ajungerea substanţelor nutritive la un număr optim de pomi de aşezare corespunzătoare.

Cea mai mare parte a procesului de rărire se realizează în timpul iernii târzii, atunci când copacii sunt încă în stare latentă. Rărirea efectuată vara are loc mai ales pentru îndepărtarea mlădiţelor mai slabe şi pentru asigurarea pătrunderii mai eficiente a luminii peste coroanele mai groase. Este o regulă generală să se efectueze mai des răriri mai mici decât tăieri grave cu ocazia unei răriri. Aceste tăieri mari atrag după sine procese vegetative de creştere intense, care sacrifică substanţe nutritive şi apă de cantitate mare, care are efecte negative asupra calităţii frunzelor şi diferenţierii mugurilor.

Din fiecare mugur ies 5-6 flori în cazul merelor şi 7-8 flori în cazul perelor. Dacă din toate aceste flori ar creşte fructe, mărimile de fructe ar fi foarte mici, pomii ar deveni subalimentaţi şi nu ar înflori anul următor. Plantaţia astfel va deveni mai subţire, pe fiecare 3-5 muguri cade un fruct.

Protecţia plantaţiei

Producția de fructe de înaltă calitate necesită tratament corspunzător împotriva bolilor şi viermelor şi tăierea buruienilor. Există o mulțime de agenți patogeni (ciuperci, bacterii, virusuri și nematode) care atacă livezile de meri. Acești agenți patogeni pot provoca daune directe la fructe, reducându-se astfel valoarea estetică a fructelor, acestea devenind negustose, de asemenea produc un prejudiciu grav și cu dăunarea trunchiului de copac şi a frunzelor.

Cele mai frecvente boli sunt boala de rugină, putregaiul, vermănositatea, arderea fructului. Arderea fructului este factorul cel mai limitator în producţia de pere din Europa. Pomii de mere, frunzişul şi fructele sunt atacate de mai mult de 50 de insecte diferite. Cele mai grave sunt considerate cele care atacă în mod direct fructele. Dintre acestea fac parte viermele de mere, viermi diferite, cum ar fi viermele, omidele ca şi molia de mere, viermele de fructe, circulio-ul de prune şi păduchele de trandafiri. Acarienii şi insectele, cum ar fi afidele, omidele, insectele, acarienii și moliile, se hrănesc din frunze şi din tulpină, slăbind pomul, împiedicând creşterea şi înflorirea, şi slăbind contingentul de fructe.

În câteva ţări, ca de ex. în China fructele sunt culese cu 45 de zile după căderea petalelor, reducând astfel riscul pătruderii dăunătorilor şi a naşterii de boli, şi astfel posibilitatea dăunării ulterioare a fructelor. Este o practică tot mai frecventă că în timpul sezonului se folosesc substanţe de protecţie a plantelor conform necesităţilor.

Recoltare

Fructele sunt recoltate înainte de coacerea completă, dar după perioada de maturizare. Acesta variază în funcţie de soiuri şi tipuri de fructe, şi fructele vor coace în funcţie de tip în diferite momente ale perioadei de coacere de trei luni. Pe măsură ce se realizează coacerea fructelor, amidonul se transformă în zahăr, arome și amelioratori de aromă. Fructul necopt are gust de amidon; un fruct cu aroma nedezvoltată este tare şi crocant. Fructul copt este crocant, dar nu prea tare.

Fiecare țară și-a dezvoltat propriile standarde cu privire la stabilirea perioadelor de recoltare a merelui şi perelui (tabelul 4). Acesta se bazează pe diferiţi indicatori, dar deoarece există diferenţe semnificative între numeroşi parametrii de calitate în fiecare an, este necesar o experienţă practică semnificativă pentru stabilirea momentului corespunzător de recoltare.

Depozitare

Condițiile de depozitare sunt esențiale din punctul de vedere a calităţii şi a duratei de viaţă a fructului. Fructele trebuie să fie recoltate cu răniri minime, acestea trebuie să fie răcite rapid și depozitate într-un mediu controlat, pentru a evita în continuare dăunarea fizică a fructelor. Trebuie menţiut conţinutul ridicat de umiditate (90-95%), pentru a minimaliza pierderea conţinutului de umiditate din fruct. Aerul cu conţinut redus de oxigen şi conţinut ridicat de dioxid de carbon reduce măsura degradării, încetinind deteriorarea fructelor.

Merele coapte mai devreme – merele de vară şi iarnă – eliberează mai multă etilenă în deposit, şi sunt mult mai înclinate la deteriorare, ca şi soiurile de mere cu coacere mai târzie, chiar şi din acest motiv scade potenţialul de depozitare.