Principiile agronomice în creștere de ceapă

Ceapa poate supraviețui până la o temperatură de -6 ° C, dar, în cazul în care temperatura scade sub -8 ° C, planta moare. Pentru germinarea şi creşterea semințelor de ceapă temperatura este ideală dacă se situează în intervalul de 13-28 ° C. In timp ce ceapa roşie este soiul de ceapă care se dezvoltă cel mai rapid, această viteză de creştere relativă este numai jumătatea vitezei de dezvoltare a salatei şi a soiurilor de varză.

În zonele temperate și calde temperate - în funcție de zona de cultivare și de mediului - ciclul de dezvoltare a culturilor poate dura 9-10 luni. Planta este semănată sau plantată toamna pentru a putea fi recoltată primăvara sau vara următoare. In zonele tropicale, unde este cel mai adesea cultivat în zonele de deal, de obicei se recoltează cu 90-150 zile după plantarea de primăvară. În unele țări - de exemplu. Regatul Unit, Noua Zeelandă și Israel – se dezvoltă şi semințele semănate toamna și primăvara.

Pentru dezvoltare ete necesar 12-15 ore de lumină și temperaturi ridicate. Putem conta pe producţie mai mare la plantele la care se frunzele de suprafaţă se formează devreme, şi rămân pe plantă un timp mai îndelungat. Plantarea mai densă poate reduce cantitatea de lumină pe o plantă iar mărimea bulbului poate deveni mai mică. Din acest motiv este important reglarea densităţii semănatului pentru asigurarea unui randament corespunzător de producţie.

Indicele de recoltare variază în funcţie de tipul cepei. In cazul cepei verzi şi a arpagicului se poate recolta aproape 100% a vlăstarului, în timp ce această proporţie este doar de cca. 35-50% în cazul prazului. Cepa cu coaja exterioară uscată are nevoie de o anumită perioadă de coacere sau uscare pentru închierea secţiunii de gât, pentru prevenirea pătrunderii agenților patogeni şi a putrezirii, şi pentru formarea unei coji lucioase, fără crăpături.

În zonele temperate coacerea de obicei se realizează în magazine, dar în alte locuri ceapa este scoasă din sol şi se lasă să se usuce pe teren. În unele țări, de exemplu Argentina sau Africa de Sud, ceapa se acoperă cu paie, și, astfel este protejat de lumina directă a soarelui în timpul uscării.

Usturoi

Usturoiul este iernat şi plantat în formă de căţel cu o densitate de cca. 40 rădăcini/m2. Cel mai bun randament se poate atinge acolo unde plantarea are loc cu densitatea cea mai mare, şi unde se utilizează căţei de 5-9 grame, şi unde conţinutul de umiditate din sol se apropie de capacitatea terenul de absorbţie a apei în întrega perioadă de cultivare. Udarea se opreşte cu trei săptămâni înainte de recoltare, se taie rădăcinile plantei, iar usturoiul se lasă de obicei să se usuce pe teren.

Praz

Prazul de obicei se plantează şi se însemănează primăvare. Spre deosebire de ceapa - care preferă solul lejer - prazul pot fi cultivat într-o varietate de soluri. Trebuie să fie evitate solurile nisipoase, deoarece granulele de nisip pot pătrunde sub teaca frunzei, iar acest lucru poate afecta calitatea recoltei. Răsadurile cresc timp de 8-12 săptămâni pe tavă de creştere de răsaduri, după care se plantează de obicei cu o distanţă de rânduri aproximativ 30 cm.

Cu semănarea directă se poate atinge o producţi mai mare şi se poate reduce la minimum contaminarea cu pământ în jurul axilei frunzelor. Plantele însămânțate direct sunt în general mai scurte și adesea umflate. Pentru obţinerea unui praz cu dimensiuni de 20 mm lăţime şi 150 mm lungime se recomandă respectarea unei densităţi de plantare de 30 rădăcini / m2. La densități mai mari de însămânțare scade randamentul, dar va fi mai lung tija plantei.

Ceapă Moro (eșalotă)

Eşalota este înmulţită din lăstari plantaţi în mod tradiţional toamna sau primăvara. Mărimea bulbului la cultivare este influenţat de mărimea şi tăria lăstarului plantat şi de densitatea de semănare. Cele mai noi soiuri pot fi cultivate şi din semințe libere de virusuri. Practicile de cultivare sunt similare cu cea de cultivare a cepei. Cu toate acestea, această plantă se adaptează mai bine la zonele mai înalte și la zonele tropicale umede. In regiunile cu climat cald și umed, datorit butaşilor ciclul de producţie este mai scurt (60-75 zile), care va ajuta la reducerea riscurilor datorate agenților patogeni și a bolilor.

Udarea trebuie oprită când bulbii ating mărimea dorită. Plantele trebuie să fie uscate cu atenție pe teren înainte de depozitare pentru a minimiza putrezirea.

Arpagic

Chives can be reproduced by dividing-out and replanting from plant clumps. However, more commonly, chives are transplanted from seed grown directly in soil or in trays. Transplant spacing is around 20-30cm apart. At harvest, leaves are cut 5-6 cm above the ground and harvest can be repeated 2-4 times per year. Regular cutting prevents the leaves from becoming hard and flowers from forming.

Ceapă de frunze de iarnă

La tipurile cultivate pentru frunza verde paote fi recoltat deja cu 40 de zile după plantare, pe un interval complet de 12 de luni. Răsărirea timpurie de primăvară se poate ajuta cu folosirea tunelului de folie. La soiurile cultivate pentru tija albă se planta este semănată primăvara de pe seminţele culese iarna anterioară, fiind plantată în cursul anului pentru recoltarea timpurie. Plantele de obicei sunt cultivate cu o distanţă de rânduri de 9 cm, pământul fiind organizat în brăzde.

Gospodărirea apelor și a solului

Solul necesită să fie de structură corespunzătoare şi bogată în substanţe nutritive pentru maximizarea creşterii şi atingerea unui randament ridicat de producţie

Condiţia patului de seminţe este de importanţă critică, mai ales atunci când este cultivat din seminţe. Este necesar o zonă de seminţe format uniform pentru germinarea și răsărirea maximă.

Gospodărirea apelor și a soluluiRădăcina cepei este de obicei slabă. Soiurile de ceapă dispun de rădăcini scurte, de structură rară, cu puţine rădăcini capilare. Prin urmare, este important ca umiditatea și disponibilitatea nutrienților să se asigura în mod continuu în zona de rădăcină superficială.

Cercetările arată că absorbția de apă este limitată la suprafaţa solului până la o adâncime de 25 cm. In ciuda faptului că ceapa poate supraviețui perioade lungi de secetă, disponibilitatea apei este esențială pentru creșterea și calitatea bună, cu randamente ridicate de producţie

In perioada secetoasă este mai mare probabilitatea descompunerii bulbilor de ceapăşi apariţia de doi sau trei bulbi pe tulpină.

Soiurile de ceapă au o necesitate mare de apă: de obicei 75 mm pe săptămână. Cu toate acestea, udarea în etapele târzii ale sezonului de creştere poate întârzia coacerea și duce la fisurare a cojii. Dacă este cultivat în sol de structură uşoară, eroziunea poate fi minimizată cu plante de protecţie plantate între rânduri – de exemplu orz sau grâu, şi cu ajutorul folosirii paielor. Butucii şi pietrele împiedică dezvoltarea, scad eficiența erbicidelor şi constituie un obstacol în recoltarea cu instrumente mecanice, din acest motiv de obicei sunt evitate solurile legate sau pietroase. PH-ul solului este ideal dacă are o valoare de 6-7, dar în cazul solului organic ceapa este cultivată şi lângă o valoare de pH de 4.

Dacă pH-ul scade sub 5,5, disponibilitatea molibdenului şi magneziului scade, iar în cazul unei valori de peste 6,5 apare deficit de zinc, mangan şi fier.

Soiurile de ceapă sunt foarte sensibili la sare, astfel încât este recomandat ocolirea solului salin şi a apei pentru irigare cu conţinut de sare.

In conditions where sodium chloride creates a soil solution with an osmotic pressure of 0.125MPa, growth is significantly reduced. Nitrate and sulfate forms of fertilizer are preferable; chlorides undesirable.

Protecţia plantelor

Soiurile de ceapă răsar încet, din acest motiv este important controlul buruienilor în reducerea luptei pentru umiditate şi nutrienţi. Datorită creșterii liniare sunt concurenți slabi pentru buruieni chiar şi atunci când se dezvoltă. Din acest motiv este important controlul buruienilor atât înainte, cât şi după apariţia plantei.

O serie de nematozi se stabilesc de asemenea, în sistemul de rădăcină și tulpină, limitând de asemenea, absorbția umidității și a nutrienților. Nematodul tulpinilor si bulbilor (Ditylenchus dipsaci) poate provoca daune în special prin atacarea tijei și astfel răsadul se răsucește, devine distorsionat,apoi moare. Semințele trebuie să fie libere de paraziți și trebuie să se utilizeze sterilizare de sol și rotația corespunzătoare a culturilor pentru a reduce la minimum riscul apariției populațiilor nematode.

Tripsul de ceapă este un dăunător care produce pagube mari este prezent mai ales în zonele mai calde. Se stabilește între frunzele tinere şi gâtul plantei și produce deteriorarea gravă a frunzelor, încetinind creșterea astfel.

Musca de ceapă şi a larvelelor, moliile și viermii sunt dăunători care pot fi distruşi cu insecticide.

Soiurile de ceapă sunt predispune la bolile frunzelor şi putrezirea bulbului. Bolile bacteriene pot diminua în mod semnificativ calitatea bulbilor, de ex. Pseudomonas alliicola, care produce putrezirea apăoasă în interiorul cepei sau P. cepacia care face straturile exterioare vîscoasă sau "acră".

Putregaiu cenuşi (Botrytis allii), mana cepei (Peronospora destructor), rugina cepei (Puccinia porri) şi putregaiul frunzelor (Botrytis squamosa) sunt bolile cele mai frecvente împotriva cărora se utilizeză fungicide.

Planta necesită cca. 15 de tratamente într-un sezon. Tratamentul corespunzător al solului ajută la reducerea problemelor.

Depozitare

Ceapa trebuie să fie coaptă şi uscată la recoltare. Dacă coacerea recoltei de ceapă nu se efectuează pe teren, recoltarea cepei uscate se începe când porţiunea uscată deasupra corpului cepei se înclină cu 60-80%.

Formarea clorofilei - clorofila: frunza verde – apare în coaja exterioară atunci când planta este lăsată să se coacă prea mult timp sau dacă umărul cepei este expus soarelui pe terenul de cultivare.

Bulbii trebuie să fie manipulaţi cu grijă pentru a se asigura prevenirea vânătăilor și tăieturilor, întrucât prin intermediul acestora agenții patogeni pot pătrunde în plantă. Depozitarea în atmosferă controlată este tot mai des folosită pentru a păstra calitatea produsului în timpul depozitării și asigura termenul de valabilitate mai lung a cepei. În cazul în care nivelurile de CO2 sunt menținute sub 5%, se împiedică inhibarea sporilor de ciuperci, iar menținerea O2-ului sub 3% reduce germinara.

Temperatura trebuie să fie menținută la aproximativ 1 ° C (34 ° F), pentru a reduce schimbul de gaze, umiditatea relativă trebuie să fie menținută la 65-70%, pentru a preveni răspândirea ciupercilor.