Probele arată că fortificarea peretelui celular al tuberculului poate contribui la combaterea putrezirii din cauza Erwinia în timpul păstrării.
Acest studiu arată corelaţia dintre disponibilitatea calciului, conţinutul de calciu al cojii şi pierderea în greutate cauzată de putregaiul umed.
Conţinutul ridicat de calciu al tuberculului reduce de asemenea riscul vătămărilor mecanice prin zdrobire din timpul recoltării, respectiv al transportului ulterior. Soiurile diferă în privinţa cantităţii de calciu asimilat, totodată dacă se utilizează azotat de calciu în loc de azotat de amoniu se poate creşte la maxim asimilarea de nutrienţi, şi se poate reduce riscul vătămărilor care fac posibilă pătrunderea agenţilor patogeni.
Acest experiment efectuat în Statele Unite arată că – comparativ cu azotatul de amoniu – azotatul de calciu a avut ca rezultat un nivel mai ridicat de calciu în tuberculi la mai multe soiuri.
Pe lângă potasiu, calciu şi magneziu un alt element constitutiv important al peretelui celular este borul. Acesta are rolul de a face legătura între pectine, şi astfel ţesutul celular este ţinut împreună. În consecinţă borul influenţează păstrarea tuberculilor.
De asemenea borul are efect şi asupra asimilării calciului, deci aplicarea lui este importantă în vederea asigurării unui aport echilibrat de nutrienţi.
Acest experiment arată cum influenţează borul conţinutul de calciu al tuberculului, precum şi apariţia petelor feruginoase din interior.
Producătorii pot reduce apariţia putregaiului umed prin următoarele metode: