Cerinţele pieţei la cartof

În cele mai multe ţări deja nu mai funcţionează simplul proces de însămânţare a cartofilor, a culegerii recoltei şi vânzării în piaţă. Producătorii trebuie să îndeplinească criterii stricte de calitate, stabilite de consumatorii finali, în caz contrar vor fi sancţionaţi, sancţiune ce poate fi de ordin financiar, dar în cazuri mai severe chiar şi respingerea produsului.

În consecinţă programul întreg de cultivare, care include alegerea seminţei, tehnologia de producţie, uscare sau chiar depozitarea a fost prevăzută în aşa fel, încât să asigure un randament ridicat, care corespunde cerinţelor calitative ale pieţei.

Cartofi proaspeţi

Prezentarea, aspectul şi calitatea la gătire sunt de o importanţă primordială pentru consumatori. Un rezultat corespunzător depinde de alegerea soiului şi de cultivarea cartofului.

Forma şi dimensiunea tuberculilor trebuie să fie armonioase (4,6–8,4 cm), iar o coajă sănătoasă, nepătată este importantă.

Este de asemenea important şi conţinutul de substanţă uscată al cartofului, pentru că tuberculii cu un conţinut de substanţă uscată de peste 18-20% sunt mai predispuşi la defectele de suprafaţă şi se sfarâmă în timpul fierberii.

Cartofii proaspeţi sunt vânduţi în cantităţi din ce în ce mai mari sub forma semi-preparată. Cartofii cu preţ mai scăzut sunt comercializaţi la vrac sau în ambalaj ”economic”.

Cartofi prelucraţi

Cartofii prelucraţi trebuie să fie uniformi, tuberculii să aibă dimensiunea şi calitatea standard.

Cartofii din care se produc cartofii prăjiţi şi chipsurile trebuie să aibă un conţinut ridicat de substanţă uscată, pentru obţinerea unei culori corespunzătoare la prăjire. Pentru stabilirea culorii corespunzătoare se foloseşte o scală de culori. În trecut conţinutul de substanţă uscată de 18% a fost cerinţa minimă. În prezent industria de prelucrare caută cartofii cu un conţinutul de substanţă uscată de 20-25%. 
Conţinutul de anumite tipuri de zaharuri – în special zahar reducător – trebuie să fie mic, în caz contrar cartoful capătă culoare maronie în timpul prăjirii sau fierberii. Cantitatea acceptabilă a zaharului reducător este de regulă stabilită prin contract.

Prelucrătorii stabilesc în general prin contract compensaţiile în cazul defectelor exterioare sau interioare. Contractele generale permit o pierdere de 5%, deci 1 kg la o cantitate de 20 de kg de cartofi.

Producţia de amidon

Pretutindeni în lume cartofii sunt cea mai importantă sursă pentru producţia de amidon. Este foarte importantă alegerea celui mai potrivit soi, fiind nevoie de un produs cu un conţinut de amidon de peste 13%. Cu cât este mai mare conţinutul de amidon, cu atât mai mici sunt pierderile. Tuberculii conţin granule de amidon de dimensiuni mari (1-10 millimicroni faţă de amidonul din cereale de doar 0,5-4 millimicroni), şi au un conţinut ridicat de fosfaţi. Caracteristicile amidonului influenţează calitatea produsului finit, în special vâscozitatea acestuia.

Producţia de cartofi de sămânţă

Randamentul şi calitatea recoltei depind în mare măsură de calitatea şi sănătatea cartofului folosit ca sămânţă. Pentru ca producătorul să se asigure de calitatea cartofului de sămânţă achiziţionat, în anumite ţări cartofii de sămânţă sunt controlaţi pe baza ”Sistemului de Clasificare a Seminţelor”.

Cartofii de sămânţă trebuie să fie uniformi din punct de vedere calitativ, cu forma corespunzătoare şi un diametru de 3,0-5,6 cm. Dacă se folosesc cartofi tăiaţi ca şi sămânţă, trebuie trataţi cu fungicid pentru reducerea riscului apariţiei bolilor.