Nutrienţii plantelor sunt identificaţi în primul rând ca fiind echivalente cu un randament şi o calitate mai bune, de aceea încercăm să asigurăm prezenţa mineralelor, pentru ca lipsa lor să nu limiteze creşterea şi dezvoltarea plantei. În afară de aceasta, nutrienţii plantei cresc rezistenţa faţă de boli a plantelor. Un aport echilibrat de nutrienţi asigură o structură celulară puternică şi flexibilă, în timp ce depozitarea excesivă a nutrienţilor poate fi dăunătoare din punct de vedere al dezvoltării sănătoase a plantei. Există mai multe experimente în care se arată în detaliu ce rol joacă fiecare nutrient în dezvoltarea plantei. Printre acestea regăsim experimente efectuate cu azot, potasiu, mangan, zinc, cupru şi molibden.
Bolile frunzelor de cartofi
Aplicarea azotului poate contribui la apariţia bolilor frunzelor, în special în perioadele târzii ale cultivării, întârziind procesul de coacere şi crescând riscul apariţiei mucegăirii.
Boli ale tuberculilor
Calciul este un nutrient foarte important în prevenirea bolilor tuberculului, deoarece prin fortificarea peretelui celular coaja devine mai tare, astfel planta devine mai rezistă faţă de un număr mare de boli. Borul accentuează efectele calciului prin îmbunătăţirea asimilarea nutrienţilor, prin care se poate reduce incidenţa râiei comune şi a altor boli ale tubrculilor. Zincul poate reduce la minim riscul râiei făinoase, iar sulful reduce atât pericolul contaminării cu râie comună, cât şi cel al contaminării cu râie făinoasă.